miercuri 09

                                                              Noiembrie...


        Sa te trezesti cu zambetul pe buze intr-o zi de miercuri, pare  perfect,soarele pe cer stralucea,aroma cafelei adulmeca in toata casa,culorilor frunzelor de afara erau vi si frumoase...pana cand m-am ridicat din pat si o ameteala cumplita m-a cuprins...in secuda doi nu am mai stiut ce sa fac imi treceau tot felul de ganduri prin cap..Gandul meu zbura spre mama...incercam sa o  strig ,dar nu puteam.Nu aveam forta,vlaga.
M-am trezit pe pat culcata mi se parea ca au  trecut ore de cand eram  pe pat,mama agitata s-a repezit spre mine cu un sarut mi-a cuprins toata fruntea...am intrebat-o ce s-a intamplat si ea mi-a raspuns ca am  ametit si am cazut jos pentru cateva secunde...Ochii mamei erau inlacrimati nu mai stia ce sa faca...In momentul acela bataile inimii erau accelerate,sangele in vene pulsa tare,lacrimile din ochii mamei nu se puteau stapanii...

Constiinta ciudata

Azi s-au implinit aproape doi ani de cand tu te-ai ridicat la ceruri.Tot tambalau din famile prin ati face pomana cu vecini si rude nu a lipsit, de asemnea nici barfele,tachinarile intre vecini si rude,stiti si voi cum e vorba aia "rudele nu ti le poti alege"
Eram pozitionata la capul crucii,cand a inceput preotul sa citeasca un fior urat m-a luat pe sirea spinarii.Intr-o fractiune de secunda scena cand te-am inmormantat si-a facut loc pe retina mea...tipetele din capul meu,plansul oamenilor...totul! Imaginatia imi juca feste,desi te simteam langa mine...stiam ca esti prezent acolo.Lacrimile din ochii mamei ma faceau tot mai slaba,sincera sa fiu nu am putut sa ma abtin,am plans.
Am incercat sa ma pun in locul tau sa simt durerea aceea pe care ai simtit-o tu atuncea...sa ma pun in locul de a sta intr-o "chestie" in care nu ai loc nici sa te rasucesti,desigur cand voi fi bagata intr-o "chestie" deaia voi fi rece.Gandindu-ma la cum te-ai simtit tu atuncea cand noi eram la capul tau si plangeam,ne luam ramas bun de la tine si aruncam cu pamant pe tine... am simtit cum plamanii,pilea nu mai aveau aer,cum ma inmoi si tremur toata....Pe parcursul slujbeii in capul meu se derulau imagini placute cu tine...am incercat sa ma intreb daca le vezi sau daca vreodata ai putut sa intrii in mintea mea,raspunsul nu mi l-am putut gasi nici acum...
Am venit acasa si m-am pus in pat...imaginile neplacute de acum doi ani erau prinse in constiinta mea...

la nature humaine nous laisse souvent sans voix...

                                       Nu ar trebui sa spun asta,dar ma roade nu-mi da pace...   




M-am saturat sa fiu acuzata pe nedrept ca sunt indragostita ca plutesc si ca nu mai stiu de mine.Poate am gresit putin mai mult punand botul la anumite cuvinte,chiar am simtit din nou acei fluturasi cum imi joaca prin stomac,cum sangele pulsa mai des,bataile inimii erau mai accentuate,interesul de a iesi afara era mai accentuat pe zi ce trece.Dupa ce mi-am revenit m-am simtit ca un servetel ce te stergi cu el si dupaia il arunci.Am simtit cum plamanii nu mai primeau oxigen suficient,cum pielea era moarta,cum sufletul urla .(si nu pentru ca eram indragostita,ca nu am fost,doar pentru ca m-am simtit ca un servetel folosit).Momentan incerc sa oscilez intre granita de copil fragil si maturizare.De ce mereu se intampla contrariu? de ce nu pot sa obtin mereu ce vreau din prima?de ce?
Mi-am zis in gand ca "dracul nu poate sa fie asa de negru",dar am avut "optiuni" in viata cand mi-a aratat ca,chiar asa este.De ce nu pot fi macar odata "fericita" fara a ma gandi la consecinte,fara a-mi mai pune intrebare "daca fac asta,oare gresesc"? "ce am de pierdut sau ce am de castigat"?
As vrea sa fiu imuna la tot ce se intampla in jurul meu.Sa am o super doza de indiferenta,dar incerc sa pot si nu pot,chestia asta ma depaseste total...


Ard pe dinauntru,ma simt ca un vampir care are nevoie de foarte mult sange si nu il poate obtine atunci cand vrea...dar sange uman nu sange de animal...Astept sa vina seara sa ma  pun in pat si sa fac  tranzactii cu constiinta mea,ca linisetea sa se lase peste mine,sa inchid ochii si sa reiau totul de la inceput.Un ceai de tei ar fi suficient...

Stange-ma tare in brate si nu-mi da drumul.Stai cu mine pana la sfarsit si asigura-ma ca totul va fi bine.Ca imi vei da puterea si calmul necesar de a ma ridica daca o sa cad.Ma simt ca un bolnav care trece printr-o criza,stiind ca doar criza a trecut nu si boala.Nu ma doare nimic anume,dar totusi ma simt bolnava.

Cat de mult simt nevoaia sa pun ipoteze si sa trag concluzii ,sa fie totul atfel decat este.In curand se va asterne un vant de toamna tarzie.

Am niste indoeli in privinta mea,toate aceste indoeli sunt ca niste microbi din organism,care ataca din afara.E inexplicabil si ma roade,asa cum stie sa roada regretul,mi-e penibil si mi-e sila ca de un fir de par gasit in mancare."E un fel de sila fara sila".Mi-as dori sa ma vad la fereastra unui tren care pleaca departe si ma duce de aici ,sa vad trenul la prima cotitura.Simt cum ploapele mele sunt grele ,bratele de plumb,ar trebui un cleste sa scoti cuvinte din gura mea.Imaginile lucreaza mereu.

Iluzie cu nevoie de morfina!

Ploaia de afara imi da energie sa scriu,aerul proaspat si vantul de afara m-au dezmeticit,m-au scuturat .Ascult picaturile de ploaie si totusi ma simt singura,trista,stinghiera.Sunt obosita lipsita de vlaga.Eu insa-mi am nevoie de cineva sa-mi arunce un colac de salvare.Totul e un haos in care ma pierd ma scufund adanc,foarte adanc.Mascarada din capul meu nu-mi da pace.Se aud claxoanele de masini si pasii oamenilor cum tropaie pe trotuar.
Mi-am amintit primul sarut,prima "iubire",prima suferinta.Si daca stau bine sa examinez aceste lucruri sunt niste amintitri foarte bine tiparite .Imaginatia lucreaza mereu,deruleaza imaginii placute,imagini pe care as mai da orice sa le vad acum.Incerc sa caut ziua de ieri si o pierd pe cea de maine.Ma simt ca un bolnav care are de ales intre a trai bolnav toteauna,a asista la viata izolat sau a face o operatie care nu stiu cat la suta va reusii,din toate astea in momentul acesta as alege bisturiul.Suna cam meschin .E aiurea.Este o nevoie de lacrimi fara lacrimi.
Zac pe sacunul de la birou de ore bune nu e atat de confortabil,incerc sa pun  cateva ideii cap la cap.Moment de luciditate.O nevoie de cafea cu nevoie de morfina.
In momentul acesta simt ca ma zbat intr-un fund de prapastie.

abstract...

Incercam sa fac tranzactii cu constiinta mea,dar nu izbuteam decat sa-mi pierd linistea.Hotarasem sa ma  pun in pat sa dorm putin poate asa imi linistesc gandurile,iar  mintea sa nu mai zboare  in toate directiile.Am adormit fara "ganduri",fara nevoia de sprijinul unui gand,probabil eram foarte obosita,dar oboseala nu se simtea.M-am trezit dupa vreo doua ore de somn ,dormite atat de bine.Fruntea imi era rece,gatul uscat...Am privit in jurul meu camera,era atat de rece ,atat de diferita...parea a fi o casa in care ai trait de mult timp in ea si nu mai stii cine sta si ce se petrece acolo...Incercam sa-mi desfac toate gandurile ce erau prinse intr-o idee fixa,ce se numea...
Seara aceea nu era albastra ci cenusie inbacsita .Telefonul de pe noptiera a inceput sa sune,o liniste groaznica a trecut prin mine in zigzag,ca un fulger.

Imagina cu telefonul sunand mi-a stat fixata pe retina ceva timp.Am iesit  la geam sa i-au putin aer,vantul rece m-a dezmeticit putin si m-a facut sa imi adun gandurile cum trebuie...Si ce stinghiera si lispsita  de vlaga a fost seara aceea ...

Meschin.

Noaptea raman uneori pana tarziu la fereastra si parca astept ceva...o minune,poate aripi sa zbor,poate o adiere de vant,putin praf in ochii ar fi de ajuns.Noaptea mizeria este stearsa de intuneric, toata linistea de pe strada parca te infioara ,tot albastrul ...toate stelele te fac sa te gandesti departe,iar muzica te poarta si ea departe.Cu ochii atintiti la lucrurile marunte de afara caut raspunsuri la nelinistea mea,la atatea intrebari care ma chinuie.Caut o scapare,un refugiu...ca toata "mascarada" asta din capul meu sa dispara odata cu timpul,odata cu pocnitul degetelor sau odata cu rasaritul soarelui.Sa ma  pun in pat  fara sa-mi mai  caut raspunsuri la intrebarile mele.Fara sa-mi  mai fac griji.
Tacerea  moarta se simte si in aer.Plictiseala mereu isi face pasi grabiti spre mine.Cred ca de atata plictiseala voi uita sa vorbesc...Incerc sa "evadez" si nu pot,ceva marunt ma tine acolo...

Ar trebuii

Ar trebuii sa imi adun toate gandurile intr-o valiza sa le inchid acolo si sa nu le mai dau drumul.Ganduri tampite,epice si tipice,deseori te descriu si pe tine.Vise la fel de epice,dar cu ceva schimbat in ele,atat de bine conturate.Imaginatie bolnava,intamplari ciudate...deseori déjà vu.Amintiri la tot pasul unele ce se leaga altele nu...
Privirea ciudata din ochii mei ar cauta in adancul sufletului cele mai frumase ganduri,vise,intamplari despre tine,dar acelasi lucru nu se leaga...ar trebui sa caut mai adanc? sau poate sunt eu putin sarita sau nu am suficienta rabdare?...nici aici nu vad legatura...

Visele mele cu tine sunt deja enervante,ciudate...Gandurile meschine si ele,iar de intamplari nu are rost sa ma mai leg pentru ca nu te-am mai vazut de mult,sincera sa fiu nici nu as vrea,cred ca m-ai intoarce definitiv si irevocabil si cred ca atunci as putea avea rabdare si cu mine,chiar sa imi numar firele de par din cap rand pe rand.Cred ca mi-ar fi frica daca ai disparea.As putea pune un pariu ca odata si odata circumstantele ne vor aduce in acelasi loc fata in fata,iar noi vom sta ca doi copii,vom uita de tot ce s-a intamplat si o vom lua din nou de la capat...

Descarcari...

 Avand in vedere ca esti departe nu poti vedea cat de tare imi lucesc ochii ,chiar am fost acuzata ca sunt indragostita,dar nu stiu,nu e nimic sigur...nu sunt sigura pe mine...Nu cedez ,nu renunt la ideea ca s-ar putea intampla ceva ,nu sunt de piatra,dar mi-as dori enorm de mult in unele momente,sunt sigura ca m-ar ajuta foarte mult.Cineva mi-a spus ca m-am inchis in mine ,desi nu vad nimic schimbat la mine,poate putina nesimtire in unele cazuri,dar nu multa...

Am nevoie de cineva care are rabdare cu mine ,cineva care poate sa imi numere firele de par din cap ...rand pe rand,unul cate unul... nu stiu ce as da la schimb...poate iubire si o privire plina de culori.Ideea e urmatoarea,o sa poti avea atata rabdare cu mine?Ai putea schimba cu mine vise,dorinte,mofturi,vicii?Momentan mie frica de tot ce ma inconjoara ,nu cred ca as putea avea eu rabdare cu tine...sau incredere? Totul e ciudat ,paralel de lume...un simplu cancan.O simpla vara cu unele mici,mari "pretentii:.O minte meschina ce nu stie  ce vrea.Am fot acuzata ca nu stiu sa iubesc ca sunt atat de rece incat nu pot spune "te iubesc"...esti tu sigur?nu mi-as da cu parerea inaintea ta,dar ,dar...mereu trebuie sa existe un dar...
As vrea sa pun stop joc...m-ar ajuta atat de mult... 

Multumesc.

Ticaitul ceasului de pe noptiera  nu-mi dadea pace asa ca am luat o carte in mana ,am inceput s-o citesc,insa oboseala isi facea pasi grabiti spre mine.Zgomotele lucrurilor din camera se auzeau,muzica ma purta departe la fel ca si continutul cartii.Dintr-o data am adormit ,visul ma purta departe.Culorile visului erau vii,dar dintr-o data ai aparut TU ,am trasarit,incercai sa vorbesti cu mine,eram atat de incantata ca te puteam vedea ,ca puteam vorbi cu tine,te puteam atinge,iar tu dispareai la fiecare zgomot...Frica din mine nu-mi dadea pace.

M-am trezit din vis,eram in aceasi pozitie cu aceasi carte in mana la aceasi pagina ,intr-o camera alba si rece,bucuroasa de "continutul"  visului  eram hotarata pe moment sa sar in sus de bucurie. O lacrima aluneca usor pe obraz,am incercat sa o sterg .Am incercat sa ma pun din nou la somn ca sa te mai pot vedea inca odata ,dar nu ai mai aparut...

P.S: inca ma mint ca am trecut peste ,dar NU pot bunicule...imi lipsesti enorm...

that moment when you want everyone & everything to just disappear.

Momentul e anti pun stop si trec mai departe.Unele lucruri au ramas la fel,dar altele s-au schimbat radical.Acelasi copil bolnav cu aceasi ochii verzi ,uneori plini de culoare vie si alteori plini de ura.Acelasi prezent,dar cu ceva nou mereu.Abstract,dar atat de clar si atat de bine definit.
Ideii care sunt atat de bine conturate,dar mereu cu ceva nou in ele.Ras suav de "phahahaha",dar uneori doar de periaj.Zambet lin,dar doar de fatada.Momente de neuitat,amintiri la tot pasul ,unele tiparite chiar foarte bine.

Prieteni draguti,frumosi.Aceasi copila zglobie,dar foarte diferita.Acelasi caracter,dar cu mici mari schimbari.Aceleasi buze rosii alteori palide,dar cu ceva "acru" pe ele.Acelasi piese de pazzel rupte dintr-o carte de colorat...

masque.

Plangi dai drumul,nu mai tine in tine.Descarca-te ,stiu ca doare si nu merita,dar plangi !

Ce crezi ca totul s-a terminat aici? Constiinta te va chinui de acum inainte inca mult timp.Incerci sa te minti ca esti bine? Pai cum? Si in sufletul tau ce e? Zambetul de pe fata ta ? Te-ai intrebat vreodata scumpa fata de ce nu poti sa zambesti pur?

Perfect ,daaa e bine ,o lacrima doar? Hai ca poti mai mult nu te mai chinui .Striga,urla,zbieri poate asa e mai bine .

Te cam doare nu? Constiinta nu te lasa,incerci sa-ti ti mintea ocupata si nu poti nu? Asta e si ideea, durerea asta se va duce usor ,cica "timpul vindeca ranile".Lingeti ranile,dar nu le  da satisfactie.Capul sus !

Sfarsit

teama.furie.pierdere.neincredere.viata.fericire.sarut.aer.suc.drame.ironii.certuri.iubire.dezamagire.eu.filme.vacanta.apogeu.incredere.tarie.sensibilitate.laptop.facebook.tumblr.hi5.gossip girl.ura.lenevit.caldura.inot.chitara.bicicleta.coca-cola.ceas.timp.tic-tac.secunde.ore.minute.televizor.reluari.prieteni.dormit.intins.plaja.despartiri.rusine.amagire.ganduri.constiinta.
seriale.messenger.poze.cearta.fum.gelozie.intrigi.intelegere.fericire.priviri,zambet.remuscari.apa.nisip.fierbite.noi.
eu.tu.niciodata.poate.curand.ciocolata.bomboane.trandafiri.amintiri .distractie.majorate.17.

Vineri

Si nici nu sti cat imi e de rau cand ma gandesc, si cat de greu imi este...Dar fiind in perioada de schimbare si totodata in perioada de maturizare ,zambesc si tin capul sus ,chiar daca in sufletul meu e o bataie cruda care nu imi da pace,iar constiinta ma apasa.
Apasa lung ,mi-as dori ca aceasta apasare sa nu fie pe un termen lung ci pe unul scurt.Ca tot ce a fost sa nu  mai fie niciodata ,chiar daca mi-as dorii.Toate astea se amesteca in capul meu deodata cu alte firmuturi de cotidian.
.

dimineata

Am multe intrebari acuma pe care am sa ti  le pun ,sute de ganduri,sute de motive pentru care te-as uri ,sute de raspunsuri pentru toate intrebarile si jignirile tale,de ce?
Uite eu nu am si nu mi-as dori sa am vreun regret, sunt inca in etapa de vindecare si  totodata in etapa de schimbare,maturizare,dar sutele de intrebari  si miile de ganduri,ce fac cu ele?Ma chinui singura,pana cand?
Cuvintele mele ,multele dintre ele in momentul acesta nu se leaga si ideile sunt val vartej in capul meu.Incerc sa ma  adun si sa zic ca sunt tare,dar taria din mine unde e? 

PAST.PRESENT.FUTURE

PAST:Nimic de spus,nimic de argumentat,poate niste amintiri imbibate in naftalina.
PRESENT: Scurt si la obiect ,aceasi rutina,acelasi copil bolnav,acelasi ras ,dar mai matura .
FUTURE: Nu stii ce iti ofera ziua de maine,dar sa te gandesti la viitor? 

Perfectiunea nu e usoara

Nu am incercat niciodata sa fiu perfecta,dar am incercat sa fiu eu si e greu sa ma lupt cu mine cu sufletul meu ,cu toate parerile de rau.M-am saturat de atatea "etichete" ce ti se adreseaza fara rost de persoane inutile ,dar eu nefiind perfecta aplec urechea ,desi zic ca "nu imi pasa" CLAR ca uneori  "imi pasa".Sunt mult prea grabita ca sa ma enervez,dar constiinta mea nu-mi da pace.In cele mai dese cazuri spun "ca mi se rupe",dar nu vreti sa stiti  cat de greu  imi este sa-mi atasez masca aceea.

Flash!

Mi-as dori sa ies din "sevrajul" asta.Vreau,incerc sa nu ma mai plang nimanui de starile,problemele mele de zi cu zi,dar NU pot .Tin cat pot,dar  la prima atingere izbucnesc.!

Am momente cand imi vine sa plang si nu pot.Sunt in relatie proasta cu cafeaua ,nu-mi  mai face bine cum imi  facea odata.Dependenta isi face loc in viata mea!

inertii

Nu an mai scris de mult pe aceasta pagina,nu stiu de ce.Poate lispa de inspiratie?sau ? nu stiu.Incerc sa ma  lupt cu mine,vreau sa fiu acelasi copil inocent ce nu apleca urechea la rautatile oamenilor.
Mi-as dori acum sa imi creez lumea mea.Vreau sa ajung din nou la rutina zilnica din viata mea .Cafea,dormit,iesit afara,plus doza zilnica de BIXTONIM si ras! Mi-am propus ca vara asta sa fie diferita.Noi prieteni,noua eu,
noi carti pe care sa le citesc ,noi filme,noi amintiri,noi tradari.
Lupta cu mine e mai dificila decat credeam,mi-as dori ca din nou sangele din venele mele sa pulseze normal,iar ritmul bataii inimi sa fie normal. 

e ciudat...

Un somn lung te va cuprinde, apoi te vei trezi ca dupa un cosmar pe care vei incerca sa-l rememorezi.

Dragii mei,

Este greu sa fiu fiica unor parinti extraordinari...

anywey

E seara,e tarziu ,strazile sunt pustii,nimeni pe strada.Vantul bate  ,parca sta sa ploua.Sangele pulseaza normal,bataile inimii sunt ritmate.
Nimic nu ar putea sa opreasca timpul in loc ,de ce oare? ...

T.C

Esti singur in vartejul suferintei tale si daca vrei sa iesi trebuie sa tragi aer in piept si sa te scufunzi pana se sfarseste.

 

Al naibii sa fiu, daca ai nevoie de cineva ca sa suferi si mai apoi sa te vindeci...

Demnitatea in suferinta pare a fi singura cale. 

Pentru ca, de atata tacere vei fi uitat sa vorbesti, de atata liniste vei fi uitat ca poti sa auzi, de atata plictiseala vei fi uitat sa razi si de atata singuratate vei fi uitat ca esti singur si ca asta poate sa se termine. 

Suflet ratacit...

  Ceasul indica ora 1:40 eu nu am somn. Stau  intinsa pe pat si ma gandesc la cat de infantila puteam fi,la cat de      repede credeam in unele cuvinte, fara sa ma bazez pe un fapt concret.

 Timpul m-a facut sa ma maturizez si sa-mi  scot aceste infantilitati din cap si sa privesc  spre orizont.Viata nu    mi-a aratat de multe ori norocul sau,asa ca in unele situatii m-am luptat eu. Iubesc sa cred ca sunt fericita,ca zambesc ca totul este bine ,dar un "egou" din mine imi spune sa pun STOP si sa vad ca totul in jurul meu este altfel,ca nu sunt in lumea mea. Copilul din mine striga ,si-ar mai dori sa se "joace",dar ajunsa la stadiul in care "nu tot ce zboara se manaca" pun STOP si ma gandesc ca trebuie sa apreciez ce am ,la momentul respectiv,prezent...

Petite fille.

Si incerc sa-mi mai dau o sansa.


Adica?


In fiecare dimineata in care ma trezesc si vreau sa ma pregatesc pentru scoala sa nu-mi mai pun aceasi masca falsa,sa nu ma mai deschid orcarei persoane,poate uneori e mult mai bine sa tin pentru mine,chiar daca sufletul din mine urla. Vreau sa zambesc ,sa zambesc mult,sa rad,sa plang de fericire,chiar daca uneori trebuie sa fie doar de "fatada".Vreau sa simt ca traiesc,ca renasc...Vreau sa fiu eu...


                                                                                        P.S asa am mai dat o pagina din viata mea.

prieteni?

Nu-mi doresc prieteni care sa ma ridice in slavi atunci cand nu e cazul...imi doresc prieteni care sa ma aprecieze in felul meu de a fi.Sa stea cu mine, si eu sa le povestesc toate romanele mele,toate chichitele ce mi se intampla,chiar daca nu sunt foarte imprortante,sa ma imbratiseze atunci cand e nevoie si nu doar de periaj,sa imi zica ca sunt un copil foarte irascibil si ca vorbesc prea mult...

                                                               P.S  nu sunteti multi,dar apreciez...

I'll be myself.

Mi-as dorii ca seara asta sa se termine asa:

•             Uitandu-ma la un film bun ,
•             Mancand o inghetata cu ciocolata
•             Asteptand ca tu sa intri pe mess si sa zici : "un servus ,ce faci?"
•             Sa nu ma gandesc la ziua de maine,sa plutesc...
•             Ca Lorena sa aiba una din zilele ei bune si sa ma faca sa rad in hohote,
•             Sa cred ca nu iubesc si sa nu imi pese de nimic,doar de fericirea mea din seara asta.

                                                                                                 

                                                                                            






                                                                                                                Cer prea mult?      

nu stiu ce cred,ce simt ...

De mult am incercat sa inteleg ce inseamna "cancerul"...(stiu suna urat,misogin si foarte trist).In seara asta m-am uitat din nou la My Sister's Keeper si am realizat ca ,cancerul este "un monstru ucigas" ce te distruge lent.Nu stiu cum de tu,bunicule nu ai putut sa  invingi,nu te judec pentru ca nu sunt in masura sa te judec,dar urasc ca tu ai fost victima lui.Inca nu realizez prin cate dureri ai trecut si prin cate nopti ne dormite.
Cand am auzit ca ai aceasta boala cumplita ,pamantul mi-a fugit de sub picioare,de atunci viata mea s-a schimbat radical.As da orice sa te vad in viata acum,dar...
Durerea cea mai mare a fost cand te-am vazut in "somnul de veci"...cerul cazuse peste mine,imi doream ca totul sa fie  un cosmar ce nu-mi da pace,dar nu era ...Tu "dormeai" adanc.
                                                                                    Mie asa de dor de tine... 

mamă

Niciodata nu am incercat sa-ti zic ce simt sau ce gandesc in momentul respectiv.Nu am avut curajul sau mi-a fost teama de reactia ta. Am incercat sa pun pe o foaie de hartie ce simt pentru tine.Si asta a  sunat in felul urmator.

"Nu stiu ce crezi tu sau ce ti-ai dorii sa crezi ,dar eu te consider ce-a mai buna mama din lume,desi uneori stiu ca sunt un copil cumplit de ciudat,enervant si deseori foarte irascibil,dar te rog frumos sa ma ierti pentru aceste defecte ale mele...Nu as putea concepe viata fara tine,nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi,nici nu imi trece prin cap . Mi-a fost foarte greu ,cand tu erai plecata si eu eram cu mamaia.Nu-ti pot descrie golul din sufletul meu ,dar ma bucur ca esti aici cu mine,ma simt mult mai protejata si mult mai iubita .Desi nu iti arat ca te iubesc sau nu iti zic "te iubesc" asta nu inseamna ca nu te iubesc.Esti tot ce am mai frumos pe lume.Stiu ca sunt foarte rece in anumite circumstante,dar asta am mostenit-o de la tine...si orgoliul? nu pot sa promit ca no sa-l mai am ,pentru ca nu pot.Tot tu mai invatat ca nu exista "nu pot",dar..

Mai ridicat cand uneori credeam ca nu o sa ma ridic niciodata.Mi-ai arata ca pot sa tin capul sus chiar daca uneori doare.Mai facut sa zambesc,sa plang,sa tip,...de toate,dar prin toate astea tu mi-ai dovedit ca esti aici cu mine."

                                                                     P.S e mult prea personala .Te iubec mamă...

vise spulberate...

o foaie,un stilou

un vis,o uitare,un perete ce ne desparte,

un gand,o sarutare,un dor,

o ambitie meschina,

o vreme urata,ce nu-mi da pace sa-mi pun ordine in ganduri. 

P.S a fost scrisa de mult ,dar doar azi am publicat-o.

Iacobet Lorena

Si sa ne intoarceam acum 9 ani...Era inceputul ,un inceput sec,vag.Prin clasa a3-a mi-am dat seama ca esti si tu prin clasa...stiu suna (urat si egoist),dar pana atunci,eu eram decat cu o fata...ce o credeam prietena mea cea mai buna( pana cand ne vom casatori).Stiu...minte de copil(inertii).A inceput cu "spioanele"...apoi cu Witch"...si 
s-a incheat cu "winx" daca imi aduc  bine aminte.A fost frumos.Ne bateam,radeam,plangeam.Am avut cele mai  frumoase amintiri cu tine si refuz sa cred ca peste doi sau trei ani totul o sa se transforme intr-o indiferenta groaznica.Am impartasit cu tine cred ca cea mai mare partea "a vietii mele".Amintiri? 1234567890 pestee...
Dumnezule esti o fata minunata ...

                           P.S I love you,micul meu dovlecel.

Cristecu Sabina

de mult incerc sa pun pe o pagina de hartie ce esti tu...nu esti o fata iesita din comun.Binenteles la inceput cand te-am cunoscut nu te suportam...mi se pareai ca esti o "parvenita" care are totul la picioare prin felul ei de a fi.Etichete peste etichete.Totul s-a schimbat ,timpul m-a facut sa ma maturizez si sa cunosc "copilul " din tine...nu am ce sa spun esti o fata minunata...stii sa te remarci atunci cand e cazul...pot zice ca uneori imi esti ca o sora...desi uneori cand iti povestesc ceva tu zici "78=67u8i"...iti aduci aminte?

te iubesc copilu meu mic si handbalistttttttttttttttt.


                                 P.S puteam sa "concep alta"...dar daca tu ai zis ca iti place...
                      

suflet rece...

si e 22:31,stau pe jos si incerc sa ma adun,beau o cafe tare .gandul meu zobara la tine ,de ce? .Incerc sa-mi tin mintea ocupata...dar dau de tine peste tot.ploaia este marunta...imi bate foarte usor in geam...sufletul meu urla ,tipa ca nu are "cu cine vorbii"...sangele pulseaza lent,obisnuit...bataile inimii nu sunt acelerate ,sunt normale.
sunt placeri pustii..?

dimineata...

afara ploua ,picaturile de ploaie, marunte imi bat in geam. un miros de cafea dulce adulmeca asupra camerei mele. sunt doar eu in camera...o camera rece ,intunecata.
Totul in juruml meu pluteste este o dimineata "uranta,neagra,intunecata"...incerc sa ma desprind de patul cald si sa ma duc sa ma imbrac,dar un lucru ma retine...

Strigat mut...

nu inteleg ce se intampla cu mine...totul in jurul meu pluteste ,trec foarte repede de la o stare la alta.Cand te vad sangele meu pulseaza de 100 de ori mai mult decat in orice  moment al zilei. mi-a ajuns sa cred in  cuvintele tale...te srig ,dar tu nu ma auzi,tip.radiez de fericire cand te vad,ochii mei sclipesc de fericire...dar tie?
ITI PASA? 

bunicule...

"esti doar o fantoma veche dintr-un vis. in capul meu esti o fantoma imbibata in naftalina.tu nu esti mort nu,nu.Esti aici real langa mine ,nu te vad ,dar te simt esti aproape stiu asta. 20:15 eram pe pat ascultand muzica, mintea mea meschina se gandea la tine ...atipisem eram cu tine .Eram in parc noi doi. ma dadeai in leagan si imi spuneai ca totul o sa fie bine .telefonul suna "trrrr" nu erai tu era mama ce m-a sunat sa ii deschid usa...era un vis..."

amintiri....

amintirile nu-mi dau pace...acum 2 secunde ma uitam la "romanii au talent"...si dintr-o data gandul meu a zburat spre tine.Mie dor de tine foarte mult bunicule.Parca ieri mai dus in parc si stateai cu mine pe banca si imi povesteai de ce frunzele cad.Mie dor ...dar daca as putea sa am inca odata acele clipe....as da orice.dar tu esti sus la ingeri, alaturi de persoanele dragi mie.Te iubesc enorm.

te iubesc!

Imi lipsesti enorm papagal.Nu mai esti cu mine de 3-4 oare ,dar parca nu te-am mai vazut de mult.Te iubesc enorm.Totul a inceput acum 5 ani jumate pe 17.aprilie.2007.Ai intrat la mine in casa erai un pui mic verde si rau.nu suportai ca nimeni sa puna mana pe tine.erai "irascibila".Te iubesc enorm papagal.R.I.P 26.ianuarie.2011

Ma "racaie"?

Amintirile vin si pleaca nu?dar unele amintiri raman "gravate" mereu in inimile sau sufletele noastre mici negre si pacatoase.