Meschin.

Noaptea raman uneori pana tarziu la fereastra si parca astept ceva...o minune,poate aripi sa zbor,poate o adiere de vant,putin praf in ochii ar fi de ajuns.Noaptea mizeria este stearsa de intuneric, toata linistea de pe strada parca te infioara ,tot albastrul ...toate stelele te fac sa te gandesti departe,iar muzica te poarta si ea departe.Cu ochii atintiti la lucrurile marunte de afara caut raspunsuri la nelinistea mea,la atatea intrebari care ma chinuie.Caut o scapare,un refugiu...ca toata "mascarada" asta din capul meu sa dispara odata cu timpul,odata cu pocnitul degetelor sau odata cu rasaritul soarelui.Sa ma  pun in pat  fara sa-mi mai  caut raspunsuri la intrebarile mele.Fara sa-mi  mai fac griji.
Tacerea  moarta se simte si in aer.Plictiseala mereu isi face pasi grabiti spre mine.Cred ca de atata plictiseala voi uita sa vorbesc...Incerc sa "evadez" si nu pot,ceva marunt ma tine acolo...