Multumesc.

Ticaitul ceasului de pe noptiera  nu-mi dadea pace asa ca am luat o carte in mana ,am inceput s-o citesc,insa oboseala isi facea pasi grabiti spre mine.Zgomotele lucrurilor din camera se auzeau,muzica ma purta departe la fel ca si continutul cartii.Dintr-o data am adormit ,visul ma purta departe.Culorile visului erau vii,dar dintr-o data ai aparut TU ,am trasarit,incercai sa vorbesti cu mine,eram atat de incantata ca te puteam vedea ,ca puteam vorbi cu tine,te puteam atinge,iar tu dispareai la fiecare zgomot...Frica din mine nu-mi dadea pace.

M-am trezit din vis,eram in aceasi pozitie cu aceasi carte in mana la aceasi pagina ,intr-o camera alba si rece,bucuroasa de "continutul"  visului  eram hotarata pe moment sa sar in sus de bucurie. O lacrima aluneca usor pe obraz,am incercat sa o sterg .Am incercat sa ma pun din nou la somn ca sa te mai pot vedea inca odata ,dar nu ai mai aparut...

P.S: inca ma mint ca am trecut peste ,dar NU pot bunicule...imi lipsesti enorm...