Am incetat de mult sa ma plang ,am fost concentrata mai mult pe problemele lor,pierdundu-ma in dramele lor si povestile lor,fara sa-mi dau seama ca ma pierd pe mine,ca ma uit.
M-am inchis intr-o fila de carte prafuita fara sa-mi dau seama,am fost rece si nu stiam ce vreau,eram speriata  pentru ca nu stiam sa ma "joc",sa trag de sfori,sa sper la mai bine.Imi era frica sa sper  ,sa fiu eu fata zglobie si incapatanata,imi puneam orgoliu inaintea la tot,dar lasam povestile lor sa ma cuprinda ,sa ma cuprinda de o emotie nemarginita,traiam povestile lor si le uitam pe ale mele,uneori ma regaseam in unele povesti atat de bine,incat mi se lipeau de suflet ca o manusa.