Si nici nu sti cat imi e de rau cand ma gandesc, si cat de greu imi este...Dar fiind in perioada de schimbare si totodata in perioada de maturizare ,zambesc si tin capul sus ,chiar daca in sufletul meu e o bataie cruda care nu imi da pace,iar constiinta ma apasa. Apasa lung ,mi-as dori ca aceasta apasare sa nu fie pe un termen lung ci pe unul scurt.Ca tot ce a fost sa nu mai fie niciodata ,chiar daca mi-as dorii.Toate astea se amesteca in capul meu deodata cu alte firmuturi de cotidian. .
Am multe intrebari acuma pe care am sa ti le pun ,sute de ganduri,sute de motive pentru care te-as uri ,sute de raspunsuri pentru toate intrebarile si jignirile tale,de ce? Uite eu nu am si nu mi-as dori sa am vreun regret, sunt inca in etapa de vindecare si totodata in etapa de schimbare,maturizare,dar sutele de intrebari si miile de ganduri,ce fac cu ele?Ma chinui singura,pana cand? Cuvintele mele ,multele dintre ele in momentul acesta nu se leaga si ideile sunt val vartej in capul meu.Incerc sa ma adun si sa zic ca sunt tare,dar taria din mine unde e?
PAST:Nimic de spus,nimic de argumentat,poate niste amintiri imbibate in naftalina. PRESENT: Scurt si la obiect ,aceasi rutina,acelasi copil bolnav,acelasi ras ,dar mai matura . FUTURE: Nu stii ce iti ofera ziua de maine,dar sa te gandesti la viitor?
Nu am incercat niciodata sa fiu perfecta,dar am incercat sa fiu eu si e greu sa ma lupt cu mine cu sufletul meu ,cu toate parerile de rau.M-am saturat de atatea "etichete" ce ti se adreseaza fara rost de persoane inutile ,dar eu nefiind perfecta aplec urechea ,desi zic ca "nu imi pasa" CLAR ca uneori "imi pasa".Sunt mult prea grabita ca sa ma enervez,dar constiinta mea nu-mi da pace.In cele mai dese cazuri spun "ca mi se rupe",dar nu vreti sa stiti cat de greu imi este sa-mi atasez masca aceea.
Mi-as dori sa ies din "sevrajul" asta.Vreau,incerc sa nu ma mai plang nimanui de starile,problemele mele de zi cu zi,dar NU pot .Tin cat pot,dar la prima atingere izbucnesc.!
Am momente cand imi vine sa plang si nu pot.Sunt in relatie proasta cu cafeaua ,nu-mi mai face bine cum imi facea odata.Dependenta isi face loc in viata mea!
Nu an mai scris de mult pe aceasta pagina,nu stiu de ce.Poate lispa de inspiratie?sau ? nu stiu.Incerc sa ma lupt cu mine,vreau sa fiu acelasi copil inocent ce nu apleca urechea la rautatile oamenilor. Mi-as dori acum sa imi creez lumea mea.Vreau sa ajung din nou la rutina zilnica din viata mea .Cafea,dormit,iesit afara,plus doza zilnica de BIXTONIM si ras! Mi-am propus ca vara asta sa fie diferita.Noi prieteni,noua eu, noi carti pe care sa le citesc ,noi filme,noi amintiri,noi tradari. Lupta cu mine e mai dificila decat credeam,mi-as dori ca din nou sangele din venele mele sa pulseze normal,iar ritmul bataii inimi sa fie normal.
E seara,e tarziu ,strazile sunt pustii,nimeni pe strada.Vantul bate ,parca sta sa ploua.Sangele pulseaza normal,bataile inimii sunt ritmate. Nimic nu ar putea sa opreasca timpul in loc ,de ce oare? ...