Suflet ratacit...

  Ceasul indica ora 1:40 eu nu am somn. Stau  intinsa pe pat si ma gandesc la cat de infantila puteam fi,la cat de      repede credeam in unele cuvinte, fara sa ma bazez pe un fapt concret.

 Timpul m-a facut sa ma maturizez si sa-mi  scot aceste infantilitati din cap si sa privesc  spre orizont.Viata nu    mi-a aratat de multe ori norocul sau,asa ca in unele situatii m-am luptat eu. Iubesc sa cred ca sunt fericita,ca zambesc ca totul este bine ,dar un "egou" din mine imi spune sa pun STOP si sa vad ca totul in jurul meu este altfel,ca nu sunt in lumea mea. Copilul din mine striga ,si-ar mai dori sa se "joace",dar ajunsa la stadiul in care "nu tot ce zboara se manaca" pun STOP si ma gandesc ca trebuie sa apreciez ce am ,la momentul respectiv,prezent...

Petite fille.

Si incerc sa-mi mai dau o sansa.


Adica?


In fiecare dimineata in care ma trezesc si vreau sa ma pregatesc pentru scoala sa nu-mi mai pun aceasi masca falsa,sa nu ma mai deschid orcarei persoane,poate uneori e mult mai bine sa tin pentru mine,chiar daca sufletul din mine urla. Vreau sa zambesc ,sa zambesc mult,sa rad,sa plang de fericire,chiar daca uneori trebuie sa fie doar de "fatada".Vreau sa simt ca traiesc,ca renasc...Vreau sa fiu eu...


                                                                                        P.S asa am mai dat o pagina din viata mea.

prieteni?

Nu-mi doresc prieteni care sa ma ridice in slavi atunci cand nu e cazul...imi doresc prieteni care sa ma aprecieze in felul meu de a fi.Sa stea cu mine, si eu sa le povestesc toate romanele mele,toate chichitele ce mi se intampla,chiar daca nu sunt foarte imprortante,sa ma imbratiseze atunci cand e nevoie si nu doar de periaj,sa imi zica ca sunt un copil foarte irascibil si ca vorbesc prea mult...

                                                               P.S  nu sunteti multi,dar apreciez...

I'll be myself.

Mi-as dorii ca seara asta sa se termine asa:

•             Uitandu-ma la un film bun ,
•             Mancand o inghetata cu ciocolata
•             Asteptand ca tu sa intri pe mess si sa zici : "un servus ,ce faci?"
•             Sa nu ma gandesc la ziua de maine,sa plutesc...
•             Ca Lorena sa aiba una din zilele ei bune si sa ma faca sa rad in hohote,
•             Sa cred ca nu iubesc si sa nu imi pese de nimic,doar de fericirea mea din seara asta.

                                                                                                 

                                                                                            






                                                                                                                Cer prea mult?      

nu stiu ce cred,ce simt ...

De mult am incercat sa inteleg ce inseamna "cancerul"...(stiu suna urat,misogin si foarte trist).In seara asta m-am uitat din nou la My Sister's Keeper si am realizat ca ,cancerul este "un monstru ucigas" ce te distruge lent.Nu stiu cum de tu,bunicule nu ai putut sa  invingi,nu te judec pentru ca nu sunt in masura sa te judec,dar urasc ca tu ai fost victima lui.Inca nu realizez prin cate dureri ai trecut si prin cate nopti ne dormite.
Cand am auzit ca ai aceasta boala cumplita ,pamantul mi-a fugit de sub picioare,de atunci viata mea s-a schimbat radical.As da orice sa te vad in viata acum,dar...
Durerea cea mai mare a fost cand te-am vazut in "somnul de veci"...cerul cazuse peste mine,imi doream ca totul sa fie  un cosmar ce nu-mi da pace,dar nu era ...Tu "dormeai" adanc.
                                                                                    Mie asa de dor de tine... 

mamă

Niciodata nu am incercat sa-ti zic ce simt sau ce gandesc in momentul respectiv.Nu am avut curajul sau mi-a fost teama de reactia ta. Am incercat sa pun pe o foaie de hartie ce simt pentru tine.Si asta a  sunat in felul urmator.

"Nu stiu ce crezi tu sau ce ti-ai dorii sa crezi ,dar eu te consider ce-a mai buna mama din lume,desi uneori stiu ca sunt un copil cumplit de ciudat,enervant si deseori foarte irascibil,dar te rog frumos sa ma ierti pentru aceste defecte ale mele...Nu as putea concepe viata fara tine,nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi,nici nu imi trece prin cap . Mi-a fost foarte greu ,cand tu erai plecata si eu eram cu mamaia.Nu-ti pot descrie golul din sufletul meu ,dar ma bucur ca esti aici cu mine,ma simt mult mai protejata si mult mai iubita .Desi nu iti arat ca te iubesc sau nu iti zic "te iubesc" asta nu inseamna ca nu te iubesc.Esti tot ce am mai frumos pe lume.Stiu ca sunt foarte rece in anumite circumstante,dar asta am mostenit-o de la tine...si orgoliul? nu pot sa promit ca no sa-l mai am ,pentru ca nu pot.Tot tu mai invatat ca nu exista "nu pot",dar..

Mai ridicat cand uneori credeam ca nu o sa ma ridic niciodata.Mi-ai arata ca pot sa tin capul sus chiar daca uneori doare.Mai facut sa zambesc,sa plang,sa tip,...de toate,dar prin toate astea tu mi-ai dovedit ca esti aici cu mine."

                                                                     P.S e mult prea personala .Te iubec mamă...

vise spulberate...

o foaie,un stilou

un vis,o uitare,un perete ce ne desparte,

un gand,o sarutare,un dor,

o ambitie meschina,

o vreme urata,ce nu-mi da pace sa-mi pun ordine in ganduri. 

P.S a fost scrisa de mult ,dar doar azi am publicat-o.